Editorial

Amnesty Int. on Romania´s Roma rights

APRoma1089376

Several black marks for Romania appear in Amnesty International’s Annual Report, published today (May 23). Discrimination against the Roma community and the failure to hold a full and open inquiry into the detention and torture of prisoners in the country under the CIA’s rendition program are among Amnesty’s complaints.

The Amnesty report also reminds of allegations last year of excessive use of force by Romanian police in anti-austerity protests and questions a parliamentary proposal from September 2012 to introduce mandatory counselling for pregnant women, which could impact women’s freedom to choose abortion, according to Amnesty International.

“Roma children were still being placed in schools for children with disabilities, in separate schools or in separate classrooms,” according to Amnesty International, quoting an investigation by the Advisory Committee on the Framework Convention for the Protection of National Minorities of the Council of Europe. The segregation of Roma children and the effective denial of access to education are given as significant contributing factors to the lower levels of education found among the Roma community compared with the average among the general Romanian population.

Forced evictions of Roma families are also referred to in Amnesty’s Annual Report, with the Pata Rat community in Cluj-Napoca highlighted. Around 76 mainly Roma families continue to live in inadequate conditions next to a rubbish dump after forced evictions in 2010. “The local authorities made a commitment to start moving them from the area in 2013 as part of a project developed with the UN Development Programme. However, details of the planned relocation remained vague.”

Several other Roma relocation issues are highlighted; including the quashing by the Court of Appeal of a National Council for Combating Discrimination (NCCD) decision to fine the Baia Mare authorities for building a large concrete wall to segregate the Roma population. Amnesty also reports that in August last year the Piatra Neamț municipality relocated around 500 Roma people to “completely segregated accommodation 2km away from the closest bus stop. The housing units had no electricity and the area lacked infrastructure such as street lights or an adequate access road.”

On the presence of secret CIA prisons in Romania, Amnesty International refers to last year’s European Parliament report calling on Romania, and all countries where there was evidence that illegal detention of prisoners occurred, “to comply with their absolute legal obligation to conduct an independent, impartial, thorough and effective investigation into their involvement in the rendition and secret detention programmes.”

Romania appeared to be one of the worst offenders, with claims that not only was the country used as a staging post by the CIA when moving prisoners around the world en route to Guantanamo Bay, but also as the site of a secret prison in which inmates were detained illegally and subjected to “enhanced interrogation” techniques, generally considered as torture. The European Court of Human Rights also communicated the case of al-Nashiri vs. Romania to the Romanian authorities. It is claimed that the Saudi national was detained and tortured in Romania.

Finally, the proposal for mandatory counseling for pregnant women, put forward in the Romanian parliament last year, could result in additional costs and longer waiting periods for women who want an abortion, according to Amnesty International.

At a European level, the Amnesty Annual Report slams the EU for being “unable to guarantee basic shelter and security for refugees in all its member states, nor equal rights for its six million Roma citizens.” The report also expresses concern over attempt to weaken the European Court of Human Rights made by EU Member States. “The European Court of Human Rights, for so long the jewel in the crown of Europe’s human rights protection system continued to be undermined by the refusal of member states to implement judgments and by attempts to reduce the scope of its authority.”

Advertisements
Standard
Editorial

arton3942-5232e

 

France: Protect against forced evictions

The new French government has taken some positive steps in relation to the situation of migrant Roma. Its tone and approach have improved, relative to previous years in which Roma were often openly stigmatized by the government. However the practice of forced evictions has continued at the same alarming rate as before.

John Dalhuisen, Europe and Central Asia Programme Director at Amnesty International

Link
Editorial

Amnesty International vs Franta: Încetaţi evacuările forţate ale taberelor de romi

Autorităţile franceze trebuie să înceteze evacuările forţate care afectează anual mii de romi şi au consecinţe dezastruoase asupra stării de sănătate, nivelului de educaţie şi posibilităţii acestora de a-şi asigura un standard de viaţă corespunzător, arată Amnesty International într-un raport.

Dat publicităţii joi, raportul “Chased away: Forced evictions of Roma in the Ile-de-France” (Goniţi: Evacuările forţate ale romilor în Ile-de-France), axat pe zona din jurul Parisului, relevă impactul negativ pe care îl au evacuările forţate asupra vieţii romilor nomazi şi eşecul autorităţilor franceze de a ţine cont de standardele internaţionale privind drepturile omului atunci când dispun aceste evacuări.

“Noul guvern francez a luat nişte măsuri pozitive privind situaţia romilor nomazi. Tonul şi abordarea s-au îmbunătăţit faţă de anii anteriori în care romii erau în mod deschis stigmatizaţi de către guvern. Cu toate acestea, practica evacuărilor forţate a continuat în acelaşi ritm alarmant ca înainte”, a spus John Dalhuisen, director de programe pe Europa şi Asia Centrală la Amnesty International.

Cei mai mulţi dintre cei 15.000 de romi care locuiesc estimativ în Franţa provin din România, unii dintre ei fiind din Bulgaria. Aproape toţi pleacă din ţările de origine din cauza sărăciei cronice şi discriminării.

În calitate de cetăţeni europeni, dar nu şi francezi, nu pot sta în Franţa mai mult de trei luni dacă nu au un loc de muncă sau nu pot dovedi că se pot întreţine singuri. Totuşi, ca cetăţeni UE, chiar dacă sunt expulzaţi, rămân liberi să se întoarcă, şi mulţi au făcut acest lucru în repetate rânduri.

În Franţa nu sunt suficiente locuinţe şi adăposturi pentru toţi cei care au nevoie, însă romii sunt vulnerabili în special la încălcări ale dreptului la o locuinţă adecvată, căzând aici, ca şi în restul Europei, victime ale prejudecăţilor şi discriminării.

Astfel, timp de luni sau chiar ani de zile, ei trăiesc în tabere, în condiţii precare, cu teama evacuării.

Pentru că Franţa nu a reuşit să încorporeze în legislaţia internă standardele internaţionale privind drepturile omului ce se opun evacuărilor forţate, aceste acţiuni au loc de obicei fără informări prealabile corespunzătoare, consultări sau anunţarea locuitorilor taberelor improvizate, mai arată Dalhuisen, adăugând că, de cele mai multe ori, nu se asigură locuinţe alternative şi familii întregi rămân fără adăpost, neputând decât să se mute într-o altă tabără improvizată.

Taberele vizitate de delegaţi ai Amnesty International prezentau toate, indiferent de mărime şi dotări, un foarte mare risc pentru sănătatea locuitorilor din cauza lipsei de apă curentă, toalete şi serviciului de ridicare a gunoiului, fiind adesea infestate cu şobolani.

Evacuările repetate nu fac însă decât să exacerbeze aceste probleme.

“Evacuările forţate repetate au consecinţe dezastruoase asupra stării de sănătate, nivelului de educaţie şi posibilităţii romilor de a-şi asigura un standard de viaţă corespunzător. Obligaţi să se mute dintr-o tabără în alta, ajung să locuiască în condiţii şi mai precare, să doarmă pe străzi şi în corturi, până reuşesc să-şi improvizeze o altă locuinţă”, spune John Dalhuisen.

Totodată, arată el, în urma evacuărilor forţate, romii îşi pierd de multe ori din lucruri şi acte şi îşi întrerup şcolarizarea şi tratamentul medical de care au nevoie. De asemenea, le este mult mai greu să păstreze legătura cu organizaţiile care îi sprijină şi cu angajatorii locali.

“Cu toate acestea, conform legii franceze, nu primesc reparaţii corespunzătoare”, mai spune Dalhuisen.

În august anul acesta, guvernul francez a emis o circulară în care făcea o serie de recomandări de măsuri care ar trebui luate înaintea şi în timpul evacuărilor. Aceste măsuri sunt însă discreţionare, nu sunt aplicate integrat şi nu au scopul de a pune capăt evacuărilor forţate.

Guvernul francez se consultă în prezent cu organizaţii neguvernamentale, inclusiv AmnestyInternational, pentru elaborarea unui plan naţional pentru asigurarea accesului la locuinţe şi adăposturi de urgenţă celor care au nevoie.

Cu toate acestea, în ciuda unor iniţiative pozitive în unele departamente, evacuările forţate continuă să aibă loc în toată ţara.

“Conform legislaţiei internaţionale, Franţa este obligată să garanteze dreptul la locuinţe corespunzătoare fără discriminare şi să prevină evacuările forţate. Aceasta înseamnă că Franţa trebuie să oprească imediat toate evacuările până când poate fi garantată aplicarea prevederilor internaţionale privind drepturile omului pentru toţi locuitorii taberelor improvizate”, spune în încheiere John Dalhuisen.Image

Standard